Salut, tocmai ai aflat si tu de airsoft, poate de pe Youtube, poate de la un prieten, dar iti place ce vezi… Oameni imbracati in camuflaj care trag cu “pusti” sau “pistoale-mitraliera” unii in altii, fara sa pateasca nimic. Vrei sa te alaturi celui mai nou si celui mai interesant sport din Romania? Foarte bine!
Dar de unde incepi? Ce “pusca” vrei sa-ti iei? Camuflaj? Unde joci? Cu cine? Ce reguli nescrise sunt in airsoft? Sunt atat de multe intrebari care necesita raspuns. Ei bine, noi o sa va ajutam sa va raspundeti la toate aceste intrebari plus altele pe care nici nu le aveti in calcul inca.
In primul rand, trebuie sa stabilim un limbaj comun. “Armele de airsoft” nu sunt arme, sunt replici. De-a lungul acestui ghid, o sa folosim cuvantul ‘replica’ intotdeauna cand vrem sa ne referim la o “arma de airsoft”, si ar fi indicat ca si voi sa aplicati asta.
Incepem cu inceputul.
Airsoftul este un sport inventat in Japonia in anii 1980 datorita restrictiilor impuse asupra armelor. Deoarece exista o piata foarte mare de colectionari, anumite firme au inceput sa faca replici fidele ale armelor reale, pe baza armarii manuale pe arc, care trageau cu bile de plastic, care in cele din urma s-au standardizat sub forma bilelor de 6mm si de 8mm. Nu dupa mult timp s-au creat si primele variante pe gaz si putin mai incolo, producatorul Tokio Marui a scos primul sistem electric de propulsie a bilelor. AEG, adica Automatic Electric Gun, care a devenit principalul mod de propulsie.
Replicile de airsoft, datorita flexibilitatii si utilitatii lor sunt folosite pentru o diferite scopuri. Sunt achizitionate de catre colectionari pentru panoplii, de catre jucatori pentru jocuri de la reconstituiri militare pana la operatiuni tactice, si chiar si de politie sau armata pentru antrenament! Pe noi, ca jucatori, ne intereseaza doar airsoftul ca sport. Definitia care ne cuprinde jocurile duminicale este cam asa: “Airsoftul este un sport bazat pe fairplay, care are ca scop indeplinirea anumitor obiective de catre anumite echipe si are ca efect direct punerea in conflict a acelor echipe, conflict care se rezolva folosind replici de airsoft care trag bile de 6mm.”
Airsoftul ca sport poate avea diferite teme, care au acelasi mod de joc, dar functionalitate diferita:
Skirmish – Jocurile tip skirmish sunt printre cele mai comune si mai simple. In general nu pun nici o limitare asupra echipamentului sau a modului de joc, si se joaca cu obiective simple (ex: Capturarea steagului – doua echipe, una pazeste steagul, cealalta trebuie sa-l captureze).
Mil-sim – Aceste tipuri de jocuri pun accentul pe imitarea antrenamentului si a efectuarii de manevre militare cat mai aproape de realitate. La jocuri mari sau evenimente e posibil ca mil-sim sa includa si petrecerea noptii in corturi militare sau diverse exercitii care imita viata de armata.
Reconstituiri – Tipul acesta de jocuri au ca element principal reconstituirea razboaielor trecute si implica imbracarea si folosirea echipamentului conform perioadei in care se joaca. Cel mai adesea intalnim reconstituirea evenimentelor din al Doilea Razboi Mondial.
Airsoft este un joc sportiv în care jucătorii simulează un conflict sau efectuează anumite misiuni, cu ajutorul unor replici ale armelor reale ce lansează proiectile sferice non-metalice, utilizând echipamente specifice și tactici militare reale.
La jocul de airsoft se folosesc bile din material plastic ca muniție, având o masă între 0.20g și 0.43g.
Pentru mulți jucători airsoftul reprezintă mai mult decât un hobby este o dorință de aventură manifestată într-un joc ce nu cunoaște limite în materie de arme airsoft și scenarii cu tentă militară.
Airsoft-ul îi are originea la sfârșitul anilor ’50 în Asia de Est, în special Japonia, acolo unde armele de foc erau foarte dificil sau chiar imposibil de obținut din cauza legilor locale, de aceea armele de airsoft au apărut ca alternativă legală a celor reale. Jocul este însă foarte popular în această zonă iar marii producători de echipamente vin tot din aceste țări. Jocul s-a dezvoltat treptat la începutul anilor ’70 în America ca o alternativă la paintball și la armele care foloseau vopsea pentru astfel de activități.
Replicile de airsoft sunt, de obicei, copii fidele ale modelelor de arme reale (AK, M4, MP7, Glock, etc.) de unde și denumirea de ”replica de airsoft”. După sistemul de propulsie al proiectilelor, există 3 mari categorii de replicit de airsoft:
replici cu propulsie electrică la care un motor electric pune în mișcare un piston cu arc (AEG sau Automatic Electric Gun);
replici pe bază de gaz ( CO2 sau alt tip de gaz comprimat );
replici cu acționare manuală la care un piston cu arc este tensionat manual de către utilizator (Springers sau Bolt Action).
Muniția replicilor de airsoft este reprezentată de bile non-metalice din plastic ABS in general, dar mai pot fi și din material biodegradabil, teflon, sticlă, cu vopsea, explozive, etc. Cele mai comun folosite bile de airsoft au diamentrul de 6 mm (ocazional de 8 mm) și cântăresc între 0,12 g și 0,43 g. Vitezele cu care circulă proiectilele pornesc de la 50-60 m/s (metri pe secundă - însemnând apx. 180 km/h) și sunt limitate de regulamente, în general, până la 175-180 m/s (648 km/h), dar putem întâlni și replici care depășesc cu mult această viteză. Se foloseste în practică foarte des ca unitate de măsură pentru viteza proiectilului fps (feet per second), existând următoarea relație între cele două unități de măsură: 1 fps = 0.3048 m/s.
Distanța de angajare stadard a replicilor de airsoft este între 40-70 m (există unii jucători care susțin că au atins ținte și la distanțe de apx 140 m). Spre comparație, o armă reală Ak47 are o distanță maximă de angajare de 200-300 m pe foc automat. Pe lângă sistemul de propulsie, un rol foarte important în creșterea distanței de angajare a proiectilelor de airsoft îl are camera de Hop-UP (High Operation Power UP). Camera de Hop UP conține o perdeluță de cauciuc care pătrunde în partea din spate a țevii interioare a replicii și agăță proiectilele în timp ce sunt propulsate, conferindu-le un efect de rotație invers sensului de deplasare (backspin). Această rotație creează în timpul zborului proiectilului o zonă de presiune scăzută deasupra bile (efectul Magnus), contribuind la o portanță mai mare a proiectilului (rază de acțiune mai mare) și o precizie îmbunătățită.
Similar armelor reale cu glonț și replicile airsoft dezvoltă o anumită putere (energie) la momentul ieșirii proiectilului din replică, putere măsurată în Jouli. În calculul puterii dezvoltate de replică se ține cont de viteza de ieșire a proiectilului din replică și de greutatea acestuia. În general, această putere pleacă de la 0.3 Jouli (la unele pistoale airsoft cu arc/spring) și ajunge până la 3.5 Jouli (la unele replici airsoft de tip "sniper" sau pistoale cu propulsie bazată pe butelii CO2), dar există și excepții, unde energia poate depăși această valoare. În funcție de energia dezvoltate de replică această se încadrează într-o anumită clasă și i se impune o anumită distanță minimă de angajare (MED - minimum engagement distance) necesară protejării jucătorilor împotriva accidentărilor pe terenul de airsoft.
Airsoft-ul este un sport care se bazează în mare măsură pe onoare și respect între jucători. Având în vedere că, în general, la impact nu rămân semne vizibile pe jucătorul lovit, desfășurarea în bune condiții a jocului depinde integral de abilitatea jucătorilor de a recunoaște orice lovitură primită și de a se declara ”morți”. Prin urmare putem spune că airsoft-ul este un sport nobil, un sport al gentelman-ilor, un sport al oamenilor cu caracter.
Istoric vorbind, airsoft-ul își trage rădăcinile din Japonia anilor 70. În Japonia, deținerea armelor de foc a fost interzisă anii 60,[1] și ca răspuns la aceste interdicții japonezii au început să producă replicii non-metalice de colecție, extrem de realiste, ale armelor de foc militare. Ulterior a fost introdus un sistem de propulsie asemănător cu cel folosit la pistoalele de tir. Așa au apărut replicile perfecte, non-letale, ale armelor de foc reale. Mai apoi au devenit populare pe piețele asiatice sub denumirea de arme ”soft-air” sau ”air-soft”. Replicile propulsate pe gaz au evoluat, spre mijlocul anilor 90, în modele electrice (AEG), mai ieftine, și mai apoi au fost dezvoltate și sistemele, din ce în ce mai performante, pentru acuratețea și portanța proiectilului.
Jocurile de airsoft variază foarte mult în scenariu și modul de aplicare depinzând de locație, de numărul participanților și de posibilitătile economice, dar în general variază de la jocuri mici tip skirmish, la simulări militare complexe până la reconstituiri istorice. La aceste evenimente jucătorii deseori asezonează replicile de airsoft cu echipament real și tactici militare similare sau identice cu cele folosite de forțele armate.
Moduri de joc: CQB, WOODLAND, URBAN.
CQB(Close Quarters Battle). Se joacă în interiorul clădirilor, cu replici a căror putere să fie limitată, deoarece se joacă la distanțe mici.
Woodland necesită minim 20 participanți; se joacă în spații deschise - păduri, munți, câmpuri, dealuri - cu aplicarea strategiilor militare.
Urban este un amestec de cqb cu woodland. Număr de participanți mare; se joacă în interiorul și exteriorul clădirilor.
Odată cu răspândirea internetului, popularitea airsoft-ului a cunoscut o creștere ”alarmanta”, atât în Europa, cât și în America. Evenimente de anvergură majoră sunt organizate periodic în Europa (Berget) și în Statele Unite (Irene), evenimente ce strâng la start mii de jucători de airsoft. Actualmente, airsoft-ul este practicat de sute de mii de jucători la nivel mondial și cu siguranță se va bucura de un viitor prosper.
Sursa:http://blog.military-shop.ro/?p=1589 si https://ro.wikipedia.org/wiki/Airsoft[url=http://uploads.im/tBsj0.[/color][/size][/size][/size]
[/color]